miercuri, 8 septembrie 2010

Octombrie...



Niciodata nu mi-au placut plimbarile pe camp...mereu gaseam o amintire care sa ma faca sa fug...si mereu nu ajungeam destul de departe...


Vara asta am facut din nou o plimbare pe un camp. Mai mult fortata de imprejurari, dar tot plimbare pe camp s-a numit. A fost crunta si minunata in acelasi timp: cer albastru, asa cum doar toamna vezi, verdeata, desi e septembrie, flori...

Pentru prima data nu am vrut sa fug. Pentru prima data plimbarea m-a facut sa realizez un lucru: am ajuns sa inteleg melodia aceasta. Nu partea ei trista, ci doar partea in care cunosti un om ca ploaia de octombrie. Si te face sa te simti bine.

2 comentarii:

dn spunea...

e ca acel sentiment pe care l-ai crezut pierdut dar dupa un timp il adori ca l-ai regasit in tine!:)

TODO spunea...

Cam asa ceva...e interesant...n-am mai intalnit de mult un om pe care sa-l vad ca pe o ploaie de octombrie (care mie imi place la nebunie)

Trimiteți un comentariu

Pe corbii lui Odin, ce ai de zis?