duminică, 6 decembrie 2009

Brad, brad, brad şi beculeţe



De 2 zile miroase a zăpadă în Timişoara şi nimic. Nori sunt, temperatură scăzută este şi parcă încă nu e hotărâtă să se arate. Abia aştept să fie zăpadă ca să am motive să mă plimb pe străzi aiurea seara, pe motiv că fugăresc fulgii. Ştiu, sună stupid poate, dar îmi place la nebunie să merg pe stradă şi să văd cum totul devine alb. Am obiceiul de a merge uitându-mă în sus, uneori lovindu-mă din greşeală de oamenii grăbiţi. Ar fi o idee bună să iau pe cineva cu mine în plimbările astea nocturne pe post de opritor şef, sau poate persoana însărcinată cu ruta pe care o parcurg pe trotuar.

Auzeam la ştiri zilele trecute că jumătate din români vor renunţa la brazi. Fără supărare, dar unii o merită. Snobismul era în floare la noi în ţară până la criză. Vroiam toţi cei mai mari, frumoşi şi naturali brazi din câţi au văzut Carpaţii. Nu ne gândeam că se taie cu ocazia asta o sumedenie de brazi care, nefiind cumpăraţi, sunt aruncaţi pe marginea drumului.

Oamenii vor brazi drepţi, cu coroana perfectă etc, altfel plânge copilul. Eu una am cârâit o singură dată până mi-au explicat ai mei că se taie din pădure doar brazii care au anumite defecţiuni tehnice, nu cei perfecţi. Fiind mare iubitoare de natură ca ai mei şi de munţi, în special, ca tata, din acel moment mi-am iubit brăduţii cu ardoare mai ales pentru anumite defecte gen, îi lipsesc 3 crengi pe o parte. So? Lasă că îl poziţionăm în aşa fel lângă fereastră încât partea aceea să nu se vadă. Şi mereu eram mândra posesoare a unui brad de 2 metri.


Momentan sunt mândra posesoare a doi braduţi artificiali şi mai mici. Sunt minunaţi amândoi. Cândva o sa iau altul mai mare, dar tot artificial. Pisici, dacă tot sunt nebună după Retezat şi alţi munţi, prefer să văd brazii acolo pe ei, nu la mine în sufragerie pentru o lună doar.

Am trecut de mult de etapa tipic românească: eu vreau brad natural, perfect, din munţii noştri etc. Încă sunt la etapa: eu vreau să impodobesc bradul cu tata, să ne chinuim cu instalaţia electrică, să vină mama să dea acordul că arată minunat şi în tot acest timp să ascultăm colinde.
Sper să mă ţină această etapă cât mai mult :).



*sursa poză 1
*sursă poză 2

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Pe corbii lui Odin, ce ai de zis?