Sparg globuri.
De mica reuseam sa iau globurile de sticla, de obicei cele mai colorate, sa le duc pana deasupra parchetului si sa le dau drumul. Aveam impresia ca sunt nemuritoare si cand in final se transformau in cioburi, imi placea modul in care era reflectata lumina. Eram o mogaldeata de om care era in stare sa doboare ditamai bradul de 2 metri pentru ca vroia sa dea globurile si bomboanele jos de pe crengi. Intr-un final m-am ales cu bomboanele puse sub brad si tata langa mine pe post de paznic al globurilor. Cand mi se spunea "nu trage ca dobori bradul" replicam "lasa-ma-n pace, stiu eu". Evident ca nu stiam. Si uite asa am ramas fara colectia de globulete simple si colorate.
Tin minte globuletele fucsia. Erau mania mea. Le priveam ore in sir. Acum mai am doar unul. In schimb ma uit la celelalte. De sticla, de plastic, de colectie, simple sau foarte colorate. Aici am un brad micut cu globulete rosii. Acasa in schimb, am un brad cu globuri de toate culorile. Intotdeauna mi-a placut bradul meu ca un paun, cu o sumedenie de culori si forme printre acele sale.
Inca mai sparg cate unul din cand in cand. Imi place sa vad cioburile. Nu am aflat inca motivul. La mine spiritul craciunului vine o data cu spargerea unui glob. Daca vad o bucatica de sticla imediat ma gandesc la craciun.
Azi-noapte am visat ca sparg o oglinda. Cand m-am trezit ma gandeam la bradutul meu de acasa. Vine craciunul.
*sursa poza
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Pe corbii lui Odin, ce ai de zis?