miercuri, 27 ianuarie 2010

Workaholismul



Buna. Ma numesc Raluca si sunt Workaholica.

Sau cel putin asta mi se spune tot mai des. Parintii inca nu au reusit sa studieze fenomenul, dar pana si lor li se pare uneori ciudat cand le spun ca tot timpul am ceva de facut. Prietenii de asemenea ma tot trag de maneca si imi aduc aminte sa mai si respir.

In seara asta mi s-a demonstrat clar, scurt si la obiect ca asta e panta pe care pasesc tot mai hotarat. Panta care probabil nu duce nicaieri din punct de vedere social si oriunde din punct de vedere profesional.

Ma simt bine lucrand la proiecte, facand chestii pentru facultate, muncind orice, oricand. Pe de alta parte pot spune si ca sunt activa din punct de vedere social, adica ies destul de des cu oamenii la povesti in oras. Din punct de vedere al vietii personale, ei bine, stiti cum sunt acele plute in deriva pe fluviu? Pitong. Aia-s eu.

Doar ca de la mine de la balcon fluviul nu pare atat de involburat, pluta nu pare atat de firava si deriva nu e atat de mare. Revin, asa se vede de la mine. Din exterior situatia e gri rau. Eu insa, sunt prea ocupata cu munca si partea sociala sa o mai bag in seama si pe cea personala.

Eu sunt viking, zmeul zmeilor, Odin si ce mai vreti voi. Ma descurc singura, lucru de care sunt mandra, evident si ma descurc acceptabil si la partea de rezolvat conflicte interioare, fara prea multe sechele notabile din exterior.

-Buna. Ma numesc Raluca si sunt workaholica.
-Buna Raluca.
-Am venit aici pentru ca m-au trimis oamenii apropiati.
-Nu crezi ca ar fi trebuit sa vii singura, fara sa ti se spuna asta?
-Nu. Eu ma simt bine.
-Hm. Fisa ta pe care ai completat-o spune altceva...
-Da? Pai stai ca fac alta. Nu e o problema. Rezolv repede problema.
-Nu e nevoie. Hai sa o studiem un pic impreuna, vrei?
-Ok, cred...
-Aici vad ca lucrezi la mai multe proiecte, esti la master, locuiesti singura, iesi seara cu prietenii in oras si nu esti intr-o relatie. Lucrezi pana pe la 3 noaptea, te culci, te trezesti la 9 dimineata si te apuci de lucru, iar. Corect?
-Corect.
-Bun. Ce ti se pare ciudat in toata aceasta treaba?
-Nimic?
-Nu se poate sa nu ti se para ciudat nimic. De cat timp o tii tot asa?
-Cu exact acest program?
-Da.
-Pai de vreun an si ceva.
-Si te simti ok?
-Majoritatea timpului da. Uneori e cam liniste in casa, dar rezolv repede problema punand muzica :D.
-Ok...tot nu vezi problema?
-Ce problema?
-Hm problema asta a ta are o singura rezolvare.
-Care?
-S-a terminat timpul. Continuam data viitoare.


*sursa poza

6 comentarii:

eAdi spunea...

Hehe, cunosc ritmul, numai ca eu adorm pe la 2 si ma trezesc la 8...

TODO spunea...

@eAdi...la mine e decalat totul cu o ora :D...asta in noptile bune in care prind 6 ore de somn:D

Richard M. Ilie spunea...

@eAdi: si tu esti insurat baiete si tata pe deasupra...

TODO spunea...

@Richie: Adi macar are scuza, eu nu :))

Cristina_TM spunea...

Eu nu recunosc nimic! Si zic mersi in fiecare zi ca nu sunt o plictisita de viata a carui singur scop e sa se marite si sa faca 2 copii.

TODO spunea...

@Cristina_TM: si eu la fel zic,:P, dar se spune ca cele care gandim asa suntem workaholice (se aud zvonuri ca cei care au fost prin ONG-uri ajung sau sunt asa :))).

Trimiteți un comentariu

Pe corbii lui Odin, ce ai de zis?