Timisoara ca New York-ul

Sambata ce a trecut am luat parte la ceea ce se numeste #timisoaranoastra: o plimbare de cateva ore a zeci de oameni adunati din cele 4 zari ale tarii pentru a asculta povestile orasului spuse de un ghid cu o memorie incredibila. Atat....ar fi de spus daca ai avea la dispozitie un sms. Ca sa spui tot ce s-a vazut, auzit si simtit sambata ar trebui sa  fii Hugin si Munin la un loc atunci cand dau seara raportul lui Odin.

Dupa 24 de ani de cand o vizitez, ultimii 5 ani vizitand-o zilnic pe post de locuitor al ei, Timisoara mi s-a parut altfel. Mi se pare altfel in fiecare zi. Mai frumoasa, mai demna, mai deschisa cand e vorba de primit oaspeti.

Timp de aproximativ 8 ore am vizitat cele mai faine piete din Timisoara (Piata Victoriei-Piata Libertatii-Piata Unirii), zonele istorice ale orasului (Traian, Iosefin, Elisabetin), parcuri, strazi mai laturalnice sau mai cunoscute. S-a vizitat un pic Fabrica de bere Timisoreana (vorba unei prietene: daca in Timisoara nu poti bea apa, bea berea), s-a vizionat un film la Muzeul Revolutiei, s-au mancat vestitele sandwich-uri de la Lucas, s-au facut mii de fotografii ale oamenilor, cladirilor, locurilor.

Pana acum nici nu am stiut macar unde se afla Muzeul Revolutiei, ce e cu acel copacel plantat peste drum de catedrala care a fost plantat in memoria lui Jean Louis Calderon, francezul ce a fost impuscat la revolutie (asa am aflat si de ce un liceu din Timisoara ii poarta numele). Am mai aflat pe langa toate premierele Timisoarei ca fabrica de bere a fost infiintata pentru a suplini apa potabila ce nu facea fata numarului mare de locuitori (pe langa faptul ca nu prea era potabila), ca inainte de construirea canalului Dunare-Marea Neagra canalul Bega era singurul navigabil al Romaniei, ca revolutia nu ar fi avut loc daca nu ar fi existat solidaritatea locuitorilor din Timisoara indiferent de religie si nationalitate, ca in timpul razboiului bombele adversarilor au cazut pe locul ramas gol din Piata Victoriei unde astazi sunt doua blocuri si astfel au scapat nealterate palatele din jur.

Nu reiau toate informatiile...le puteti citi la Richie, Nebuloasa, Liviu, Tomata, Dan, Zicu si Florica, Raluca. Poze gasiti tot pe la ei.

Concluzia cu care am ramas dupa aceasta plimbare e ca Timisoara este ca New York-ul...sau ca Dacia romana...construita de oameni din multe tari si zone ale globului, prospera in urma muncii lor, plina de viata din cauza veseliei lor. In astfel de orase nu te uiti dupa cine e bastinas sau nu. Nu conteaza, pentru ca nu de putine ori bastinasii sunt cei care considera ca totul li se cuvine si fac mai putine lucruri acolo decat ceilalti. In astfel de orase te uiti dupa oamenii care fac, dupa locurile care vibreaza din cauza lor, care emana sudoare, nopti nedormite si veselie.

La fel a fost si cazul acestei plimbari. Persoanele care au pornit proiectul, l-au crescut si si-au pierdut timpul liber pentru ca totul sa fie perfect sunt din Sibiu si Sebes. Oamenii ce au vizitat orasul sunt din orase diferite. Mai conteaza a cui e Timisoara exact? A noastra sau a lor? Timisoara nu apartine nimanui, la fel ca spiritul liber ce a pornit Revolutia. E ca si cum eu m-as apuca acuma sa va dau pe toti afara din Romania pe motiv ca eu sunt daca iar voi aveti origini ale diferitelor popoare din care erau formate legiunile romane stabilite aici. A spune ca Timisoara poate apartine doar unora e o jignire la ceea ce s-a petrecut in '89, la moartea oamenilor ce s-au jertfit pentru ideea ce a contat atunci cel mai mult: Libertate.

Vorba lui Sheldon: "If you're going to insult me at least get your facts straight. "



P.S.Multumiri Tiţei si Cristinei, care împreună cu  Bere Timisoreana, Hotel Timisoara, Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timsoara, Pizzeria Rustica,Trabucuri.com au facut totul posibil. Multumiri merg si la ghidul nostru Dan Caramidariu, omul poveste.