Marele militar urat din Avatar

Hmm...nu m-am gandit la cele ce voi scrie imediat decat dupa ce am revazut Planet 51 (comedie simpatica, desene animate) si vreo cateva minute din The men who stare at goats (asta trebuie vazut in echipa cu alti comentatori asa ca am incheiat operatiunea vizionarea).

Ce au in comun aceste 3 filme?

Simplu...Un anume militar care apare in Avatar si The men who stare at goats si sunt sigura ca a fost inspiratia pentru filmul de desene animate.

Avatar si Planet 51 sunt pe aceeasi idee doar ca prezentarea e diferita. Oamenii ajung pe o planeta locuita de niste bastinasi care ne catalogheaza rapid ciudatenii si periculosi. In The men who stare at goats, ei acolo este o lupta la nivel neuronal, fizica cuantica si inca ceva astfel incat atunci cand auzi ca e facut dupa fapte reale stai, oftezi si iti spun singur: da' americanii astia is in stare sa si gandeasca normal? 

Revenind la Stephen Lang (actorul), consider ca cea mai simpatica ipostaza in care e pus e cea din filmul cu capre. Nu stiu, ma face sa ma simt bine alaturarea personajelor de acolo cu ideea de militari ce ucid capre doar holbandu-se la ele. Yeah, that's serious stuff. Si cam cati bani foloseau pentru proiectul asta strict secret?

In Avatar arata cam asa

si se comporta ...well...ca un tipic colonel american de cariera...o sa vedeti voi.

In Planet 51 personajul arata cam asa (e prea asemanator personajul desenat cu cel din Avatar....cred ca e un pattern la coloneii/generalii americani care apar in filme cu extraterestrii)

si se comporta de asemenea...o sa vedeti voi.

In The men who stare at goats ....aici e un pic mai complicat...nu am gasit inca un videoclip care sa prezinte geniala faza de inceput, dar hai sa zicem ca apare in toata splendoarea lui de militar acolo.
Vizionati filmul si o sa intelegeti.

Cum am ajuns eu Avatar

Simplu. M-am dus la film avand pe cap o caciula de blana. Nu mai misca ea dar tot a hibrid de animal aratam. Imi lipsea culoarea albastra si eram pui de avatar. Coada era pierduta pe undeva sub caciula. Arcul era in poseta iar animalutul zburator era acasa pe balcon.

Acum sa aberam un pic despre film. Bilete rezervate din timp (cu o saptamana inainte), popcorn si cola supradimensionate (de data asta am gresit cantitatile) si telefoane de genu (ok tata, iti dau detaliile maine; numai tehnice sau de ansamblu? am inteles: de toate dar mai ales partea de proiectare).

Film criticat de catre Vatican (cine ghiceste cu cat vor urca acum incasarile?), adulat de critici si cu o coloana sonora superba, trebuia vazut si de ochiul meu. Asa ca am intrat cu ceva asteptari in sala si nu am fost dezamagita.




Surprize, surprize: filmul asta chiar e 3D (spre deosebire de altele vazute la cinema). Vin fulgii peste mine, ma pocnesc sagetile in cap si trebuie sa recunosc ca la o faza de basculat arma in mana chiar am tresarit (trecuse razant pe langa arcada mea stanga).

Cameron a reusit sa se depaseasca pe sine. Si sa-i rada efectiv pe ceilalti regizori din memoria colectiva, pentru moment. Povestea in sine nu este foarte originala in acest moment: oamenii gasesc o planeta indepartata asemanatoare pamantului la inceputuri, o lume legendara si dura, cu creaturi aparte si un masiv zacamant de minereu foarte valoros. Ca orice gandire umana defectuoasa (momentan e cam predominanta si pe Pamantul din zilele noastre), oamenii considera ca pot exploata acel zacamant fara a tine cont de bastinasi, planeta si conexiunea dintre ele si fara a suferi consecinte.

Un fel de Comitat care intra in conflict cu cei din Mordor (Lord of the Rings). Asemanarile sunt evidente. De la partea de conflict (cei rai vor ceva, cei buni incearca sa apere altceva), la partea de cultura(limba inventata, obiceiuri aparte, infatisari inedite, lume deosebita), pana la partea de probleme de constiinta, comportament si umanitate.

Este o adevarata saga, asemanatoare Lord of the Rings, Dune sau Star Wars (Raka, te rog sa observi ce paralela frumoasa am facut intre povesti), cu multe invataminte (numai de le-ar si baga la cap cineva), cu niste lectii de respect uneori crunte si cu prezentarea diferentei dintre cum au fost oamenii la inceput si cum sunt acum. Prezentarea a fost facuta inteligent si cu umor. La anumite faze am ras ata de mult incat vecinii din stanga radeau uitandu-se la mine (rasul e contagios, s-a dovedit stiintific).


 Bun. Trecem la partea interesanta. E posibil sa fie si ceva spoilere de parcurs, ca finalul nu vi-l spun.