Cum am ajuns eu Avatar

Simplu. M-am dus la film avand pe cap o caciula de blana. Nu mai misca ea dar tot a hibrid de animal aratam. Imi lipsea culoarea albastra si eram pui de avatar. Coada era pierduta pe undeva sub caciula. Arcul era in poseta iar animalutul zburator era acasa pe balcon.

Acum sa aberam un pic despre film. Bilete rezervate din timp (cu o saptamana inainte), popcorn si cola supradimensionate (de data asta am gresit cantitatile) si telefoane de genu (ok tata, iti dau detaliile maine; numai tehnice sau de ansamblu? am inteles: de toate dar mai ales partea de proiectare).

Film criticat de catre Vatican (cine ghiceste cu cat vor urca acum incasarile?), adulat de critici si cu o coloana sonora superba, trebuia vazut si de ochiul meu. Asa ca am intrat cu ceva asteptari in sala si nu am fost dezamagita.




Surprize, surprize: filmul asta chiar e 3D (spre deosebire de altele vazute la cinema). Vin fulgii peste mine, ma pocnesc sagetile in cap si trebuie sa recunosc ca la o faza de basculat arma in mana chiar am tresarit (trecuse razant pe langa arcada mea stanga).

Cameron a reusit sa se depaseasca pe sine. Si sa-i rada efectiv pe ceilalti regizori din memoria colectiva, pentru moment. Povestea in sine nu este foarte originala in acest moment: oamenii gasesc o planeta indepartata asemanatoare pamantului la inceputuri, o lume legendara si dura, cu creaturi aparte si un masiv zacamant de minereu foarte valoros. Ca orice gandire umana defectuoasa (momentan e cam predominanta si pe Pamantul din zilele noastre), oamenii considera ca pot exploata acel zacamant fara a tine cont de bastinasi, planeta si conexiunea dintre ele si fara a suferi consecinte.

Un fel de Comitat care intra in conflict cu cei din Mordor (Lord of the Rings). Asemanarile sunt evidente. De la partea de conflict (cei rai vor ceva, cei buni incearca sa apere altceva), la partea de cultura(limba inventata, obiceiuri aparte, infatisari inedite, lume deosebita), pana la partea de probleme de constiinta, comportament si umanitate.

Este o adevarata saga, asemanatoare Lord of the Rings, Dune sau Star Wars (Raka, te rog sa observi ce paralela frumoasa am facut intre povesti), cu multe invataminte (numai de le-ar si baga la cap cineva), cu niste lectii de respect uneori crunte si cu prezentarea diferentei dintre cum au fost oamenii la inceput si cum sunt acum. Prezentarea a fost facuta inteligent si cu umor. La anumite faze am ras ata de mult incat vecinii din stanga radeau uitandu-se la mine (rasul e contagios, s-a dovedit stiintific).


 Bun. Trecem la partea interesanta. E posibil sa fie si ceva spoilere de parcurs, ca finalul nu vi-l spun.