sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Viole(n)t moon



Dupa o copilarie in care ma uitam impreuna cu tata la Star Trek sau citeam seria Dune si Jocul lui Ender, am inceput acum 2 ani sa ma uit din nou la filme SF in speranta ca voi gasi ceva interesant care sa ma captiveze 2 ore. Filmul respective e, tanana: MOON.

Sam, un muncitor destoinic pentru o companie care se ocupa cu furnizarea energiei intr-un viitor, presupun eu, post-apocaliptic, lucreaza pe luna, in cadrul unei statii ce se ocupa cu trimiterea pe Pamant a combustibilului minune ce ajuta la reducerea problemelor energetice de aici. Asteapta cu nerabdare intoarcerea pe Pamant si revederea sotiei si fetei, dupa 3 ani in spatiu. Animalut de companie, computerul statiei, pe nume Gerty.

Intr-o zi ceva nu merge bine si Sam are un accident de munca. Se trezeste dupa ceva timp la infirmerie, cu Gerty care se intereseaza de starea lui. Lucrurile incep sa fie ciudate in momentul in care Sam descopera ca Gerty are o convorbire in timp real cu sefii de pe Pamant, lucru neintalnit pana atunci, toate convorbirile fiind decalate in timp. Suspiciunile continua in momentul in care fuge pana la locul accidentului si descopera un al doilea Sam acolo. Dupa ce acesta isi revine, cei doi incep o odisee pentru aflarea motivului pentru care exista clone pe statia lunara. Descopera o incapere plina cu clone numai bune de inlocuit cele defecte (lucru ce aduce un pic a Surrogates) si incearca sa il trimita pe Sam cel ce a supravietuit accidentului inapoi pe Pamant. In final, conform dorintei, primul Sam este readus la locul accidentului pentru a muri, o echipa tehnica de pe Pamant ajunge pe luna, iar cea de-a doua clona pleaca spre Pamant, nu inainte de a trezi o a treia clona (e bine sa ai multe clone de rezerva) care sa ii ia locul.

Filmul este intunecat, rece, intrigant, trist, emotional. Treci prin toate starile in momentul in care descoperi ca acele clone au aceleasi amintiri legate de viata sau vezi un Sam deznadajduit cand are prima convorbire live cu fiica sa si este informat ca sotia lui a murit. Iti vine sa-l iei in brate pe Gerty cand ii spune lui Sam ca dupa plecarea lui spre Pamant se va autoreseta pentru a nu-i cauza probleme. Vrei sa strigi la Sam „go faster!” cand mai sunt cateva minute pana vine echipa tehnica si el nu poate pleca din cauza unei defectiuni minore. Iti vine sa-i bati pe sefii care au pus stalpi de bruiaj pentru a impiedica convorbirile live cu oamenii de pe Pamant si care cloneaza oameni in nestire pentru a limita costurile cauzate de intreruperea muncii.

Izolarea exista peste tot, involuntara sau nu, dar impusa la acest nivel, doare.

*pentru concursul Scrie ce vezi, organizat de Marele Ecran.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Pe corbii lui Odin, ce ai de zis?