miercuri, 13 ianuarie 2010

Cum am ajuns eu Avatar

Simplu. M-am dus la film avand pe cap o caciula de blana. Nu mai misca ea dar tot a hibrid de animal aratam. Imi lipsea culoarea albastra si eram pui de avatar. Coada era pierduta pe undeva sub caciula. Arcul era in poseta iar animalutul zburator era acasa pe balcon.


Acum sa aberam un pic despre film. Bilete rezervate din timp (cu o saptamana inainte), popcorn si cola supradimensionate (de data asta am gresit cantitatile) si telefoane de genu (ok tata, iti dau detaliile maine; numai tehnice sau de ansamblu? am inteles: de toate dar mai ales partea de proiectare).


Film criticat de catre Vatican (cine ghiceste cu cat vor urca acum incasarile?), adulat de critici si cu o coloana sonora superba, trebuia vazut si de ochiul meu. Asa ca am intrat cu ceva asteptari in sala si nu am fost dezamagita.




Surprize, surprize: filmul asta chiar e 3D (spre deosebire de altele vazute la cinema). Vin fulgii peste mine, ma pocnesc sagetile in cap si trebuie sa recunosc ca la o faza de basculat arma in mana chiar am tresarit (trecuse razant pe langa arcada mea stanga).

Cameron a reusit sa se depaseasca pe sine. Si sa-i rada efectiv pe ceilalti regizori din memoria colectiva, pentru moment. Povestea in sine nu este foarte originala in acest moment: oamenii gasesc o planeta indepartata asemanatoare pamantului la inceputuri, o lume legendara si dura, cu creaturi aparte si un masiv zacamant de minereu foarte valoros. Ca orice gandire umana defectuoasa (momentan e cam predominanta si pe Pamantul din zilele noastre), oamenii considera ca pot exploata acel zacamant fara a tine cont de bastinasi, planeta si conexiunea dintre ele si fara a suferi consecinte.



Un fel de Comitat care intra in conflict cu cei din Mordor (Lord of the Rings). Asemanarile sunt evidente. De la partea de conflict (cei rai vor ceva, cei buni incearca sa apere altceva), la partea de cultura(limba inventata, obiceiuri aparte, infatisari inedite, lume deosebita), pana la partea de probleme de constiinta, comportament si umanitate.

Este o adevarata saga, asemanatoare Lord of the Rings, Dune sau Star Wars (Raka, te rog sa observi ce paralela frumoasa am facut intre povesti), cu multe invataminte (numai de le-ar si baga la cap cineva), cu niste lectii de respect uneori crunte si cu prezentarea diferentei dintre cum au fost oamenii la inceput si cum sunt acum. Prezentarea a fost facuta inteligent si cu umor. La anumite faze am ras ata de mult incat vecinii din stanga radeau uitandu-se la mine (rasul e contagios, s-a dovedit stiintific).


 Bun. Trecem la partea interesanta. E posibil sa fie si ceva spoilere de parcurs, ca finalul nu vi-l spun.

Stiti vorba aceea : codru-i frate cu romanul? Ei bine hai sa ne gandim ce se intampla de cativa ani incoace cu albiile raurilor si terenurile aflate in panta dupa despaduririle masive din unele zone. Na, ceva de genu si pe aici. Doar ca un pic mai interesant si cu mai mult patos si armament.

Cred ca toata lumea care e vazut filmul vrea macar o coada din cele doua aflate in posesia bastinasilor Na'vi. Vreau de ceva timp sa aflu ceva detalii de la un inaintas.



Bun. Ajungem la intrebarea Isabellei: "De ce au caninii mari? S-a inspirat din Twilight?"
Well, nu, pentru ca povestea asta a fost conceputa acum mai bine de 10 ani. Parerea evidenta dupa ce vezi filmul este: bastinasii au caninii mari pentru a speria animalele mai mari care se lupta cu ei. Sunetele scoase sunt de colectie.

Efecte speciale foarte bune, detalii la fel. Tehnologie tipic umana: cat mai mare si cu cat mai mult armament. Rupem tot, profitam de orice, scapam cu bine, toate fiintele care nu arata ca noi sunt maimute.

Ideea comuna acestui film, filmului Transformers (nu mai stiu exact care dintre ele) si probabil si altora: de ce am ajuta/ primi printre noi un om? Adevarul e ca nu prea meritam sa fim ajutati cand avem necazuri. Ne dovedim utilitatea, bunul-simt si bunatatea pe ultima suta de metri, uneori cand raul e deja produs.



Elicopterele-buburuza mi-au cazut cu tronc. Si eu vreau. Sau macar un dinozaur/animal zburator albastru. Par lung am, coada o sa-mi fac dupa ce mai creste un pic pleata si atunci sa vezi conexiuni.



Sa mai vorbesc despre partea de arc si sageata? Superba. As vrea ca macar pentru o saptamana sa traiesc intr-un loc unde pot trage cu arcul toata ziua :D.

Concluzie: un film care merita toti banii, chiar si numai pentru efectele speciale (asta daca nu va place si povestea), care poate fi pus in colectia personala cand va aparea pe DVD si pe care il poti vedea de cateva ori bune fara sa te plictisesti deloc.


*sursa poza1
*sursa poza2
*sursa poza3
*sursa poza4
*sursa poza5
*sursa poza6
*sursa poza7

2 comentarii:

Richard M. Ilie spunea...

Fain scris, ma bucur ca ti-a placut.. cand e pe dvd facem seara de film, gen peste un an sau ceva :))

TODO spunea...

Mersi de lauda :)...normal ca facem seara de film...mai multe chiar...eu o sa am antrenament dupa vizionarile cu tata...o sa stiu si detalii tehnice pe de rost :))

E unul din putinele filme pentru care chiar ma bucur ca am platit bilet sa-l vad la cinema in 3D.

Trimiteți un comentariu

Pe corbii lui Odin, ce ai de zis?