marți, 23 februarie 2010

Chinurile ce incep pe 1 martie


Daca tot am vorbit cu niste prietene aseara pe tema cadouri si alte cele incepand cu 1 martie, continuand cu 8 si mai departe (ele gandind intens astea, avand fiecare cate-un personaj care se da de ceasul mortii in momentele acelea), m-am gandit sa prezint concluziile.



Am alergie la trandafiri (alergie ca metafora). Nu imi plac, asa cum nu imi place nici Eminescu. Am impresia ca li se acorda o importanta prea mare. Avand in vedere faptul ca sunt valkyrie, e normal sa fiu "mai cu mot", asa ca eu am ales Bacovia si lalelele. Aratati-mi o lalea si o sa ma opresc sa o privesc la fel cum fac pe strada cand vad un Volvo sau un Saab: minute in sir, cu un zambet mare pe fata.

Aceeasi poveste apare si in cazul iesirilor in oras. Nu vreau restaurant sau cinema vara. Vara prin definitie inseamna plimbare in aer liber (ma rog, cat o fi el de liber in poluarea din Timisoara), asa ca nu prea am chef de iesit dintre 4 pereti ca sa ajung intre alti 4 pereti. Plimbarea seara/noaptea/dimineata e cel mai bun cadru pentru povesti, cel putin pentru mine.

Nu suport inimioarele de plus, sub forma de cutiute, sau alte minunatii de genul acesta. Prefer o carte sau un ceai bun (acesta a fost momentul in care am fost dezaprobata vehement si zgomotos). Nici la terminarea facultatii nu i-am lasat pe parintii mei sa vina cu flori la ceremonie. Am mers dupa, in schimb, sa-mi cumpar o carte. Evident ca o pretuiesc mai mult decat as fi pretuit o poza cu niste flori din care ar fi ramas doar o vaga amintire.

Am probleme legate de martisoare: imi plac la nebunie, dar oricat de multe as primi, tot tin mortis sa imi cumpar si singura macar unul. Port de obicei vreo 3 martisoare: unul de la tata, unul al meu si inca unul ori primit, ori cumparat de mine. Acum urmeaza partea cu incruntari ale prietenelor mele: nu suport prostiile transformate in martisor. Nu suport medalioanele pe lant si cu un snur langa, nu suport brosele ieftine din metal argintiu, nu suport martisoare din aur sau alte "pretioase". Martisorul trebuie sa fie handmade, cat mai hazliu si original, din materiale gen lemn, frunze, flori, rasina etc.

Cam in acest moment prietenele mele au inceput sa se indoiasca serios de faptul ca as fi femeie "normala" (le-am explicat ca normalitatea e relativa si depinde de interpretare, dar ele nu, batman, batman).

Daca pe cineva il chinuie talentul si vrea sa ma duca undeva are 2 variante viabile: la munte sau intr-un loc unde pot inota in voie (marea e exclusa, am sechele legate de meduze). "Cum? De ce sa mergi undeva sa inoti si sa te obosesti? De ce sa nu stai la soare sa te bronzezi? Si mai vrei si sa urci pe munte. Esti nebuna!" (cine ghiceste ce tip de fiinta minunata a spus acestea?)

Concluzia lor in final a fost ca nici un om intreg la minte n-ar rezista la asa ceva. Concluzia mea: o sa am parte de toate acestea pentru ca mi le fac si singura cadou, asa ca scap de partea cu vaiete ca nu e ce am vrut :D.

2 comentarii:

Cristina_TM spunea...

Mie-mi plac buchetele de flori aranjate cu gust, martisoarele simple cu snur si prajiturile cu ciocolata.

Nu sunt asa radicala ca tine. Cred doar ca feminitatea e mana in mana cu bunul gust. Si da, jucariile de plus cu inimoiare sunt o bataie de joc. La fel si martisoarele care nu sunt martisoare. Dar asta nu inseamna ca o sa ma apuc vreodata sa-mi cumpar singura flori, martisoare sau alte cadouri doar pentru ca stiu ca majoritatea lumii cumprara prostii.

Oricum, mie, prietenii mei, imi daruiesc lucruri dragute. Am noroc de oameni cu bun gust prin preajma :)

TODO spunea...

Cristina, n-am zis ca nu accept cadoruiel faine, ca primesc si de-alea. Spuneam doar ca daca vad un martisor care imi place imi iau, daca am chef sa merg la munte merg, nu merg sa stau la soare, ci sa bat cararile.

Nu sunt chiar radicala, doar ca imi plac alte lucruri decat prietenelor mele cu care am povestit aseara :).

Trimiteți un comentariu

Pe corbii lui Odin, ce ai de zis?