Ne-ai intalnit vreodata?

Oamenii "ciudati"...Oamenii complicati care cerem si oferim totul. Oamenii care plecam mai departe in momentele in care vedem ca nu putem oferi sau primi mai mult, mai bine, mai repede.

Cei care ne simtim bine cand avem toata ziua ceva de facut, ca seara sa ne adunam in oras la un ceai sau o cafea sa stabilim noi proiecte sau sa povestim. Cei care transforma noptile in idei si transforma visele acestei nopti in realitatea zilei de maine.

Noi suntem cei ce ne impartim obligatiile, care ne amestecam ideile si punem la punct proiecte.

Cei care ne privesc ne numesc simplu "workaholici", "nebuni", "fara viata".

Ei nu-si dau seama cat de multa viata avem in noi. Ne trezim dimineata uneori si abia asteptam sa incepem ziua sa vedem ce lucruri noi o sa facem si ce oameni interesanti o sa intalnim.

Cafeaua, ceaiul negru, Coca Cola, orice lucru cu cofeina ne este aliat. Uneori nici nu avem nevoie de asa ceva. Faptul ca ne place ceea ce facem este in unele zile singurul combustibil necesar ca treaba sa mearga excelent (fara a lua in calcul aerul si mancarea).

Lasam la o parte relatii, trecem cu bocancii peste singuratatea ce ne asteapta acasa si ne pastram sangele rece cand anuntam oameni ca momentan proiectele si cariera sunt mai importante decat titulatura de iubit/a.

Nu suntem intelesi si nici nu cerem acest lucru. E greu pentru cineva sa inteleaga cum putem alege singuratatea si munca sustinuta, care uneori continua si tarziu in noapte. E greu pentru cineva sa inteleaga ca sunt momente in care avem nevoie mai mare de proiectele noastre decat de o seara impreuna. E greu pentru cineva sa accepte ca nu e intotdeauna pe primul plan in viata noastra.

Prietenii nostri sunt oameni ca noi sau oameni care au invatat sa ne accepte ciudatenile si sa ne tolereze in momentele mai dificile.

Nu suntem roboti. Suntem oameni, ne dorim si noi un ceai cald seara in timp ce ne uitam la film cu cineva drag. Vrem ca acea persoana sa fie acolo dimineata cand ne bem cafeaua si privim pe geam gandindu-ne la ziua ce a venit.

Incercam doar sa amanam lucrurile pana reusim sa facem destule proiecte, sa cunoastem destui oameni si sa calatorim in destule locuri astfel ca dupa ceea sa putem spune si singuri ca vrem sa impartim acea cafea dimineata. Ne traim iubirile offline, ascunse undeva, intr-o cutie, pastrate bine pentru momentul zile cand avem nevoie de un zambet.

Suntem oamenii noptilor offline.

*inspirata de o ea speciala