Constat ca am o problema care devine pe zi ce trece tot mai enervanta.
Nefumatoare din fire, neobisnuita cu fumul de tigara desi tata a fumat pana eram eu in clasa a 10-a (nu stiu cum reusea, dar nu se simtea miros de fum de tigara nici in apartament, nici pe hainele lui), mai nou am de mers in locuri unde se fumeaza si am prieteni care fumeaza.
Nu am probleme cu fumatul, fiecare face ce vrea si n-am probleme daca se fumeaza in preajma mea atata timp cat nu se sufla fumul spre mine. Avand prieteni fumatori, in apartamentul in care stau se fumeaza in bucatarie, pe balcon sau in anumite cazuri speciale, chiar si sufragerie.
Cu toate ca nu am traume psihologice legate de fumat (sa nu intelegeti gresit, nu am fumat si nu ma apuc de fumat nici in viitor), observ ca organismul meu face tot mai urat. Nu am de gand sa prezint pareri pro sau contra. Stiu doar un lucru: corpului meu nu-i prieste.
Daca merg cu prietenii intr-un loc unde se fumeaza si mai fumeaza si ei, dupa vreo ora, doua, incep sa lacrimez de zici ca sufar din cauza ca nu ajung nici anul asta sa vizitez Suedia (chiar sufar pe tema asta), fac instant laringita/amigdalita/faringita (toate la un loc este telul absolut), tusesc a doua zi de parca au inlocuit furnalul la uzina si m-au pus pe mine in loc. Clar, fumul este "ambrozie" pentru plamanii si gatul meu, laudate-mi fie amigdalele ca au rezistat pana acum la atatea iesiri in locuri nocive.
Am constatat acum vreo 2 ore ca m-am racit. Nimic nou pana aici. Am constatat de asemenea si faptul ca, desi s-a fumat doar in bucatarie cu geamul deschis, mie mi se pare ca e perdea de fum peste tot. Evident, e doar o iluzie a nasului meu, dar cum saracul e pe picior de operare, da rateuri de zile mari. Solutie gasita: sticla de apa langa pat si picaturile langa sticla, ca nu mi-am propus sa ajung iar la spital si sa devin studiu de caz pe tema "cum reuseste sa se sufoce desi teoretic n-ar trebui".
Abia respir, e ora 5 dimineata si eu inca nu pot sa dorm, am o senzatie de fum in jur, de o sa incep sa cred ca fumez in timp ce dorm si nu sunt constienta de asta. Stabilit lucru, ii las pe altii sa fie fumatori, ca mie nu mi se arata de nici o culoare.
2 comentarii:
Of, Todo, esti ca un caz clasic de domnita medievala. Mereu patesti cate ceva, mereu te imbolnavesti de cate ceva. Cred ca in curand o sa te ridic la stadiul de bibelou drag mie, ca prea esti fragila :)
Cristina draga, dupa operatie cred ca o sa pot sta si zile intregi in furnal ca plamanii au capacitate buna...nasul e ala care nu-i lasa sa-si faca treaba, dar il rezolv eu :))
Trimiteți un comentariu
Pe corbii lui Odin, ce ai de zis?