al 6-lea

De cand ma stiu, am avut un al 6-lea simt dezvoltat intr-un mod aparte, ciudat. In ultimii ani insa, a reusit sa se faca tot mai mult auzit.

De fiecare data cand imi doream ceva cu ardoare, mi se trezea vocea interioara care spunea ca oricat as dori, nu e bun pentru mine. Evident ca ratiunea, prin calcule si argumente zicea mereu invers, asa ca sfarseam de multe ori incercand sa fac acel lucru, sau sa-l obtin.

De fiecare data se intampla ceva si totul se darama in cateva minute. E frustrant pe moment si abia dupa ceva timp realizez cat de rau ar fi putut fi pentru mine daca obtineam acel lucru.

Cele doua teorii "liberul arbitru" si "destinul" la mine se incurca in mod straniu. La fiecare cumpana in viata sau  problema grava de rezolvat, la mine nu a mai fost partea de liber arbitru. De fiecare data am avut sentimentul ca ceva ma facea sa decid in acel mod si ca de fiecare data am ales cea mai buna cale.

Desi lucrul acesta poate fi interpretat ca liber arbitru, ca doar eu am fost cea care a ales. Doar ca mereu ajungeam sa simt ca nu as fi avut cum sa aleg cealalta cale. Ajungeam la sentimentul ca cealalta cale insemna caderea mea, panta care ducea doar spre probleme si nenorociri.

De cand ma uit si la serialul "Lie to me", imi dau seama ca de multe ori am citit oamenii inainte sa-si dea arama pe fata. Nu stiu daca le-am citit gesturile, sau al 6-lea simt m-a facut sa fiu mai atenta. Mai stiu cateva persoane la fel si suntem inrudite. Nu e bine intotdeauna...ajungi uneori sa fii cu garda sus indiferent de caz si chiar si cand nu trebuie. Zici ca e bine, ca te aperi de dezamagiri, dar ajungi de multe ori sa fii dezamagit tocmai de faptul ca ai fost prea precaut.

Oamenii oricum nu se schimba in esenta. Mai schimba ceva pe ici pe colo, dar in final, ceea ce ii defineste iese la suprafata. Problema e daca ceea ce ai prevazut tu chiar apare si daca a meritat sa fii in garda in tot acel timp.

P.S. postul asta a fost inspirat de "Lie to me"