Prima data am aflat de melodia asta de la un amic. Tocmai trecuse printr-o experienta care lasa rani adanci. Si eu am ramas cu rani pentru ca fusesem intr-o oarecare masura martor la ce s-a intamplat.
Intr-o zi am auzit la el melodia asta. M-a facut sa zambesc. Mi-am dat seama cat de adevarate sunt uneori versurile astea. Cand o aud imi aduc aminte de cerul senin din acea zi din Unirii, invariabil.
Dupa acel moment, urmatoarea data cand am ascultat-o a fost la scurt timp dupa ce nu a mai fost bunicul meu. Mare lucru nu spun referitor la asta si si cei care stiu, oricum stiu doar franturi.
Acum am dat shuffle la winamp. A cantat iar si mi-am adus aminte de toate momentele acelea. Nici acum nu stiu raspunsul la unele intrebari din cantec. Incerc atat cat pot sa le aflu, macar partial. Uneori nu trec nici macar de primul sentiment.
Am in schimb sute de amintiri legate de intrebarile despre trecut. Imi amintesc fiecare lucru in culori, cu sunete, cu oameni, cu locuri. Imi amintesc unde eram si ce faceam cand am auzit vestile, care e primul lucru pe care mi l-am spus atunci, cum am reactionat.
Poate nu am reactionat ok, dar in final am reusit sa trec peste si sa ajut si altii sa faca acelasi lucru.
Acum o ascult iar si imi dau seama ca seara si noaptea asta au fost mai frumoase decat cele din trecut. Nu stiu de ce, poate pentru ca am invatat sa spun lucrurile pe care le cred in momentul in care simt nevoia. Am invatat sa nu mai las totul sa treaca pe langa mine pentru ca nimeni n-o sa le spuna in locul meu.
Am avut in seara asta alaturi oameni care in momentele acelea din trecut nu erau. Nu stiu daca e bine sau rau. Stiu doar ca am invatat sa mai primesc o stea cadou in fiecare seara. Fara ca o cer, fara sa am nevoie de ea. O primesc si imi dau seama abia dupa ca aveam nevoie de ea. Si zambesc.
Am primit in noaptea asta stele si de la cei care nu sunt langa mine si de la cei care imi sunt alaturi. Le-am primit la fel pe toate: mici, mari, frumoase, cu defecte, ascunse pe dupa copaci...Toate sunt ale mele si imi amintesc de ce inca privesc cerul noaptea cand sunt singura.
Acum pot sa adun praful de stele de pe haine...L-am primit de la soimii mei :).
L.E. pentru cei care nu stiu cine sunt soimii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Pe corbii lui Odin, ce ai de zis?